Consideraţii asupra originii numelui „Vişan”

O discuţie avută astăzi la o întâlnire cu domnul Neagu Djuvara, alături de prietenul Ion-Adrian Doja-Fodoreanu, a deschis prilejul unor consideraţii foarte interesante despre originea numelui „Vişan”.

„Etimologia” la care ne-am putea gândi (vişină – sugerând o preocupare legată de pomii fructiferi) a fost exclusă de dl. Djuvara („vişină” a dat nume ca Vişoianu sau Vişinescu, în niciun caz Vişan).

Domnia Sa s-a gândit la o provenienţă ardelenească a numelui. I-am răspuns că bunicul meu, Ion Vişan-Miu, s-a născut în 1908 într-o comună din Muntenia, la dreapta judeţului Olt. Nu cunosc însă provenienţa tatălui său (deşi e probabil tot munteană).

Dl. Fodoreanu a propus o altă etimologie, amintind de localitatea Vişeu de Sus din Maramureş (nordul ţării) – atestată din 1365/1549 („Vişeul Nou”); şi de râul Vişeu, aflent al Tisei, cu izvorul în Munţii Rodnei, tot în Maramureş.

Astfel, ar fi posibil ca numele Vişan să vină de la râul şi localitatea maramureşeană. Dl. Djuvara şi-a exprimat opinia că ar fi posibil să mai fi existat şi alte localităţi cu numele de „Vişeu” pe teritoriul ţării.

Indiferent de validitatea teoriei – este, cel puţin, prima pe care o aud asupra originii acestui nume…

Descoperirea primei atestări documentare a acestui nume de familie ne-ar putea fi, cred, de folos – putând oferi anumite preţioase indicaţii.

Cât priveşte originea numelui „Vişan-Miu” [*], este o altă poveste, mai veche de 1908…

***

UPDATE:

Aşa cum m-a atenţionat prietenul Adrian Apreotesei, conform unui site foarte inteligent care, beneficiind de suficiente informaţii, urmăreşte distribuţia unui nume de familie românesc pe teritoriul ţării, „Vişan” pare a fi un nume regăţenesc (din Muntenia şi Moldova), fiind astăzi cel mai răspândit în preajma Bucureştiului sau în judeţul Călăraşi.

Are o mult mai mică răspândire în judeţul Cluj şi în Banat / Crişana (judeţele Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş, Arad).

Notă: Prezenţa grafică a numelui „Vişan” în nordul Bulgariei este o eroare tehnică – în fapt, amplasarea lui corectă este în preajma Bucureştiului sau în dreptul judeţului Călăraşi.

Consultând „Dicţionarul onomastic românesc” al lui Nicolae A. Constantinescu, prietenul meu a găsit următoarea pagină relevantă:

Astfel, „Vişan” (v. 6.) vine din Viş (Višeslav / Vojislav) = nume din slavă care înseamnă „mai înalt” (greacă: Voisesthlavos, latină:  Boisestlavus). Se poate lega de Veaceslav (Wenceslaus) – variantă latinizată a unui nume slav, însemnând „faimă / glorie mai mare” (veçe = „mai mare” + slav = „glorie”).

Prima variantă a numelui ar fi fost Vişu – azi prezent, se pare, aproape numai în judeţul Călăraşi:

A doua variantă, Vişa (numele soţiei lui Mihnea „Turcitul” şi a mamei lui Radu Mihnea), apare azi şi în judeţele Argeş, Braşov, Sibiu (deci şi în Transilvania):

A treia variantă, Ghişa, este cea mai răspândită în Maramureş:

A patra variantă, Vişe, nu pare sa aibă o răspândire prea consistentă (nu apare pe harta ottomotor.ro).

A cincea variantă, Vişea, este la graniţa dintre Ţara Românească şi Transilvania:

Nici a şaptea variantă, Ghişan, nu are o răspândire semnificativă.

A opta variantă, Vişoiu, are o răspândire strict muntenească:

CONCLUZIE

„Interesant, însă, că este un nume slav, care aparține exclusiv celor două state românești: Ţara Românească şi Moldova”, observă Adrian.

________

[*] Dl. Djuvara m-a întrebat cum se pronunţă „Miu”: cu accent pe i sau pe u? Miu se pronunţă Miu (cu accent pe „i”), ci nu Miu (cu accent pe „u”, ca litera grecească „μ” = m). De observat că „miu” este un adjectiv pronominal masculin; astfel, cu sensul acestui pronume, numele „Vişan-miu” ar însemna „Vişan al meu”.