Perioada Dominatului (384 – 476)
– Constantin cel Mare (n.27 februarie 272, Naissus, în provincia Moesia Superior – d.22 mai 337, Nicomedia; născut Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus) = împărat roman între 306 şi 324 în vest (în opoziţie cu Licinius, în est) şi între 324 – 337 împărat al întregului imperiu. A co-promulgat Edictul din Milan (313), religia creştină devenind tolerată (intrată în legalitate) pe cuprinsul imperiului, şi a convocat Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), în care s-a combătut teologia lui Arius din Alexandria (care nega natura divină a lui Hristos), stabilindu-se că Mesia este “de o fiinţă (homoosious) cu Tatăl”, “născut, iar nu făcut, înainte de toţi vecii”. A înfiinţat oraşul Constantinopol (inaugurat la 11 mai 330).
– Elena Augusta (n.c.248, Drepanum, Bithynia, Asia Minor – d.c.329, Constantinopol; născută Flavia Iulia Helena) = mama lui Constantin, soţia împăratului Constantinius I Chlorus (305 – 306), pelerină în Palestina, considerată descoperitoarea rămăşiţelor Sfintei Cruci.
