Chişinău

Chişinău (Kishinev) este astăzi capitala şi cel mai mare oraş din Republica Moldova. Fondat în 1436 ca un târg, oraşul era parte din Voievodatul Moldovei, până când a căzut în secolul XVI sub suzeranitate otomană.

La începutul secolului XIX, oraşul avea o populaţie de 7000 de locuitori. În 1812, după Războiul Ruso-Turc din  1806–1812, partea de est a Moldovei a fost cedată Imperiului Rus, Chişinău devenind capitala noii gubernii Basarabia. Sub stăpânirea rusească, oraşul se va industrializa şi dezvolta, în 1862 având 92.000 de locuitori. Spre 1898, românii nu reprezentau nici 14% din populaţia oraşului. Spre 1900, evreii însumau 43%, sentimentul antisemit ducând la Pogromul Kishiev (6-7 aprilie 1903), în care au fost omorâţi 47-49 de evrei, 92 au fost răniţi, iar sute de case au fost distruse [1].

După unirea Basarabiei cu Regatul României, Chişinău a intrat în componenţa statului român (1918 – 1940), fiind supus unei intense renovări; în 1927, a fost înălţat monumentul Ştefan cel Mare (de sculptorul Alexandru Plămădeală).

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Chişinăul a fost aproape distrus în întregime, începând cu ocupaţia sovietică (28 iunie 1940), continuând cu cutremurul de 7,3 grade pe Scara Richter (10 noiembrie 1940) şi bomdardamentele aviaţie naziste (iulie 1941), şi încheiindu-se cu reocuparea oraşului de către Armata Roşie (24 august 1944, prin Operaţiunea Jassy – Kishinev = Iaşi – Chişinău).

Reconstruit (1947 – 1949, pe baza planurilor arhitectului Alexei Shchusev), oraşul a cunoscut o creştere rapidă în anii ’50, fiind construite case mari şi palate în stilul arhitectural stalinist, urmate de blocuri hruşcioviste înălţate sub sloganul “bun, ieftin şi construit repede”. Chişinăul a fost lovit de cutremurul din 1971, dar nu au existat pagube irecuperabile.

După destrămarea uniunii sovietice (1991), Chişinăul a devenit capitala Republicii Moldova independente. 

___________________________________________________________________________

1 = una dintre cele mai majore reacţii internaţionale a fost trimiterea unei petiţii ţarului Nicolae al II-lea, semnată de Preşedintele Theodore Roosevelt al Statelor Unite ale Americii, în numele poporului american (iulie 1905).  

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s