Basarabia

Basarabia, cu cele nouă judeţe (Hotin, Soroca, Bălţi, Orhei, Lăpuşna – Chişinău, Tighina, Cetatea Albă, Cahul, Ismail)

Despre Istoria Basarabiei

“Basarabia istorică” (adică partea din Basarabia de astăzi care a făcut parte din Voievodatul Moldovei) a aparţinut vechiul regat dacic al lui Burebista (82 – 44 î.Hr.). După moartea acestuia, sub stăpânire romană a intrat numai partea sudică a acestui teritoriu (în 57), restul rămânând în afara controlului roman direct chiar şi după cucerirea întregului Regat Dacic (în 106).

După retragerea autorităţilor romane din Dacia (din 271), teritoriul basarabean a trecut prin mai multe stăpâniri între secolele al III-lea şi al XI-lea, fiind un spaţiu predilect de aşezare a migratorilor (goţi, huni, avari, bulgarii turcici, slavi, pecenegi, cumani, mongoli). Comercianţii genovezi au contruit sau extins mai multe cetăţi pe litoralul Mării Negre precum Cetatea Albă) şi pe Dunăre (precum Chilia).

În prima parte a secolului al XIV-lea – prin luptele împotriva tătarilor (1328 – 1342), teritoriul intră sub stăpânirea voievodatului Ţării Româneşti sub Basarab I (c. 1310 – 1352). Autoritatea munteană asupra acestor teritorii s-a menţinut până în timpul domniei lui Mircea I Basarab (1386 – 1418); oricum, începând din 1365, teritoriile “basarabene” au intrat treptat în componenţa Moldovei – în timpul domniei lui Alexandru I Muşat, “cel Bun” (1401 – 1433) fiind preluate cetăţile genoveze.

În 1484, sultanul Baiazid al II-lea (1481 – 1512) a cucerit Chilia, Ismail şi Cetatea Albă, aceste cetăţi şi circumscripţiile lor intrând oficial sub autoritatea Porţii prin pacea moldo-otomană (1486) din timpul domnitorului Ştefan al III-lea Muşat, “cel Mare” (1457 – 1504). Pentru a deosebi teritoriul rupt din Moldova de otomani (sud-estul spaţiului carpato-nistrean) şi teritoriul rămas sub autoritatea Moldovei s-au folosit, privind cel dintâi teritoriu, două denumiri distinctive: Bugeac (din “Bucak” = “Ţinut de frontieră”, în turcă) şi Basarabia [1].

În 1538, după ce domnitorul moldovean Petru al IV-lea Rareş (1527-1538; 1541-1546) se ridică împotriva Porţii Otomane, sultanul Soliman I, “Magnificul” (1520-1566) pornind într-o expediţie în care cucereşte cetatea Tighina şi o transformă, împreună cu 18 sate din jur, în raia otomană – extinzând, astfel, domnia otomană asupra “Bugeacului”. În 1713, o oaste otomană ocupă şi cetatea Hotinului cu teritoriile dimprejur, transformând-o în raia turcească (1815). În perioada dominaţiei turceşti, tătarii devin populaţia majoritară în Bugeac.

În războiul ruso-turc din 1806-1812, Imperiul Rus ocupase aproape întreg teritoriul Principatelor. Câştigătoare, Rusia cerea iniţial, în negocierile de pace, stăpânirea asupra ambelor ţări româneşti (Valahia şi Moldova). Totuşi, presiunea factorilor externi, în special pericolul iminent al unui război între Rusia şi Franţa (a căror alianţă se spulbera treptat) a făcut ca pretențiile rusești să se reducă de la ambele ţări române la toată Moldova, apoi la teritoriul dintre Nistru și Siret, limitându-se, în final, la ţinutul nistro-prutean (din care o parte aparţinea Imperiului Otomn, dar restul Moldovei) [2].

Instaurată fiind dominaţia rusească asupra “Basarabiei” [3], Imperiul Rus a întreprins schimburi importante de populaţii pentru a “rusifica” provincia, deportând turcii, tătarii şi peste 30.000 de moldoveni din Bugeac (care s-au restabilit în Moldova, teritoriu rămas sub suzeranitate otomană) şi aducând în locul lor peste 60.000 de bulgari şi găgăuzi ortodocşi şi aproximativ 150.000 de ruşi şi ucrainieni. De asemenea, s-a întreprins  rusificarea toponimelor (Chișinău -> Kișiniov, Orhei -> Orgheiov, Ciubărciu -> Ciobruci…) şi oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești (Frumoasa -> Kagul, Oblucița -> Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender). Prin aceste demersuri, autorităţile ruseşti au căutat ştergerea “istoriei moldoveneşti” a Basarabiei.

În urma Războiului Crimeii (1853 – 1856) [4], prin Tratatul de la Paris, ţările române (Valahia şi Moldova) rămâneau sub suzeranitate otomană, iar Moldova primea o parte din Bugeac (teritorii care au devenit judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail) pentru a constitui un “teritoriu-tampon” între teritoriile otomane şi Rusia [5].

Prin unirea Valahiei şi Moldovei (1859), o reuşită a românilor datorată tot Tratatului de la Paris, cele trei judeţe au intrat în componenţa Principatelor Unite. Totuşi, independenţa obţinută de Principatele Române faţă de Imperiul Otoman prin războiul din 1877-1878 (în care România a fost aliată cu Rusia) a venit cu un preţ: cedarea celor trei teritorii (Cahul, Bolgrad şi Ismail) pentru a da Rusiei mult-dorita ieşire la Dunăre.

Stăpânirea Rusiei asupra Basarabiei a durat până în 1917. 

***

Bibliografie:

– Revista“Historia”, nr.125/mai 2012: “Enigma unui nume: Basarabia”, Ion Chirtoagă (p.8-13), “Basarabia între Napoleon şi ţarul Alexandru”, George Damian (p.16-19), “Teritoriu de compensaţie în jocul dintre marile puteri”, Constantn Ardeleanu (p.38-41).

– Historia.ro: “Cum a ajuns Basarabia în componenţa Imperiului Rus?” (Bogdan Alexandru Ciachir), “Basarabia a fost anexată de ruși cu acceptul Franței” (Ioan Jarcuţchi)

– “Nu voi lăsa românilor decât ochii, ca să plângă!” (blogul lui Alexandrin Moiseev)

– Wikipedia: Basarabia, Bugeac (RO), Bessarabia (EN)


1 = Numele “Basarabia” era iniţial folosit pentru a desemna Ţara Românească. Se poate ca “Basarabia” să fi ajuns să desemneze teritoriul “basarabean” încă de când a trecut de sub stăpânirea munteană la cea a Moldovei (din secolul XV).

2 = Tratatul de la Bucureşti din 28 mai 1812, încheiat la Hanul lui Manuc, încălca practica internaţională şi normele de drept existente la moment, deoarece Imperiul Otoman ceda ţinuturi care nu-i aparțineau ci făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, cu care imperiul avea un tratat de suzeranitate care garanta păstrarea integrităţii teritoriale a acestuia (cf. Istoric Mihai Adauge). Această „fraudă diplomatică” a fost posibilă datorită susţinerii Rusiei de către Franţa (la acel moment, cel mai puternic stat de pe continentul european – n.m.) şi dibăciei negociatorului francez Alexandre-Louis Andrault, conte de Langeron, care servea interesele ţarului.

3 = Imperiul Rus a extins numele de „Basarabia” de la Bugeacul din 1484 şi circumscriţiile cucerite ulterior de otomani (precum Tighina şi Hotinul) la întregul teritoriu dintre Nistru şi Prut, „pentru a justifica în faţa Marilor Puteri raptorul teritorial de la un popor (cel moldovean – n.m.) care a susţinut armata imperială în lupta ei cu Poarta Otomană (!)”. Pentru acest lucru, s-a folosit şi de o confuzie din cronicile poloneze şi creaţii narative de mai târziu pentru a acredita teza existenţei unei provincii cu numele de “Basarabia” care ar fi existat pe la mijlocul secolului al XIII-lea între Prut şi Nistru.

4 = conflict între Imperiul Rus, pe de-o parte, şi Imperiul Otoman, Regatul Sardiniei, Al Doilea Imperiu Francez şi Imperiul Britanic pe de altă parte. Cauzele războiului sunt multiple: în cazul Imperiului Britanic, este temerea expansiunii Rusiei spre India; în cazul Franţei predominant catolice, este lupta pentru influenţă în „Ţara Sfântă” (sub control otoman) cu Rusia, susţinătoare a ortodoxiei. Implicarea Regatului Sardiniei se datorează dorinţei regelui Vittorio Emmanuele al II-lea de a câştiga sprijinul Franţei în chestiunea unificării Italiei sub coroana sa. Alierea puterilor occidentale cu Imperiul Otoman a fost socotită drept o trădare de către Rusia, însă viitorii ţari (Alexandru al II-lea şi Alexandru al III-lea) nu au căutat vreo „răzbunare” pentru aceasta.

5 = Un alt motiv al acestei măsuri este că, „nerespectând principiile liberului comerţ, Rusia trebuia îndepărtată de la cursul inferior al Dunării şi al Prutului” (Constantin Ardeleanu, op.cit).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s