Firma Ion Vişan-Miu pe lângă Vama-Bucureşti-Poşta

Certificat firma

[Camera de Comerţşi Industrie din Bucureşti, adresa: str. Bursei 4], la “folio nr. 2214 din 28 iulie 1942″]

Autorizatie firma

Prin Decizia Ministerială nr. 920771, “se autoriză D-l. Ion M. Vişan să înfiinţeze pe lângă acea vamă (Vama-Bucureşti-Poşta) un birou de vămuiri” – cf. Ministerul Finanţelor, Direcţiunea Generalăa Vămilor, Serviciul Administrativ.

Reclame
Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

„Vişan-Miu Ion este una şi aceeaşi persoană cu Vişan-Ion”

În 1964, martorele EANA BIVOLARU şi GINA TEODORESCU declarau:

„Cunoaştem de mult timp pe Vişan-Miu Ion, domiciliat în Bucureşti, str. Chopin nr. 14, raionul 1 Mai şi ştim că numitul mai este cunoscut în societate şi trecut în unele acte personale oficiale şi sub numele de Vişan-Ion, aşa încît Vişan-Miu Ion este una şi aceeaşi persoană cu Vişan-Ion.”

Încheiere de autentificate nr. 167

Încheiere de autentificate nr. 167 / 13 ianuarie 1964, dosarul nr. 1113/1964 al Notariatul de Stat al Raionului „1 mai” Bucureşti, Ministerul Justiţiei. Notar: Zaidman Altär David.

Publicat în Cercetare arhivistică | Lasă un comentariu

Căsătoria lui Ion Vişan-Miu şi a Elizei Laslo

Privind data căsătoriei bunicilor mei paterni, Ion Vişan-Miu şi Eliza Şt. Laslo, am următoarele date:

– „publicaţiunea de căsătorie”  din 5 octombrie 1942 a Primăriei Municipiului Bucureşti, Sectorul IV Verde, Oficiul Stării Civile;

– „buletinul de căsătorie” nr. 1557 din 8 octombrie 1942 (ofiţer al stării civile: Bratu Zamfir) al Primăriei Municipiului Bucureşti, Sectorul IV Verde, Oficiul Stării Civile. „Spre credinţă li s’a eliberat acesr buletin, pentru a le servi la ceremonia religioasă”.

– certificatul de cununie nr. 16 al Parohiei Bisericii Sf. Nicolae „Popa Tatu” (Bucureşti, Ilfov), adeverind săvârşirea Tainei cunuriei religioase la 25 octombrie 1942 [naşi: Cpt. Petre Râpeanu şi Ana Râpeanu] – citând buletinul pentru încheierea căsătoriei nr. 1557 din 8 octombrie 1942 al Oficiului Stării Civile, S4Verde.

Certificat de cununie

Astfel:

– data căsătoriei (civile) este 8 octombrie;

– data cununiei (religioase) este 25 octombrie;

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Parcurs profesional: Ion Vişan-Miu

Pe baza documentelor primite de la unchiul meu, Constantin Vişan, am reuşit să reconstitui următorul parcurs profesional al bunicului meu matern, Ion Vişan-Miu:

19 iulie 1922 – 1 mai 1925: practicant cu salariu al societăţii de asigurări „Generala”, cf. Ministerul Finanţelor – Administraţia Asigurărilor de Stat – ADAS, Direcţiunea Generală (Str. Smârdan nr. 5), adeverinţă nr. 34914 / 31 martie 1959, Bucureşti.

1927-1928: salariat la Banca Steaua, birou de vămuire.

1928-1935 luna martie: salariat la Biroul de Vămuire Alexandru Bădulescu.

1935-1941 luna iunie: salariat la Biroul de Vămuire EXPRESS IMPORT.

iunie 1941-iulie 1943: concentrat în armată.

[Ion Vişan-Miu: „Pentru dovedirea celor arătate mai sus mă folosesc de următoarele dovezi: 

Fotocopia certificatului Nr. 16310 din 9 Octombrie 1940, eliberată de Vama Buc. Poşta, legitimaţia Nr. 6051 eliberată la data de 15 iunie 1939 de Vama Buc. Poşta, ca fiind salariat al biroului de Vămuiri „EXPRESSIMPORT” precum şi de 2 martori care au lucrat cu mine la Vama Buc. Poşta la datele arătate de mine:

1/ Tov. Cosăceanu Lucian, Str. Aviator Şerban Petrescu Nr. 18, Raion Stalin

2/ Tov. Comşa Nicolae, Str. Căderea Bastiliei nr. 26]

(apud scrisoare „Tovarăşului preşedinte”, Tribunalul Raionului – 1 mai 1959; înregistrată la nr. 4417 din 23 aprilie 1959; „fixat termen” la 22 mai 1959)

***

28 iulie 1942: a înfiinţat o „firmă individuală”, Ioan M. Vişan, pentru „comerţul de birou de vămuiri şi expediţiuni pe lângă Vama-Bucureşti-Poşta” (sediu: str. Basarabiei nr. 45), înregistrată în registrul de firme al Oficiului Registrului Comerţului [Camera de Comerţşi Industrie din Bucureşti, adresa: str. Bursei 4], la „folio nr. 2214 din 28 iulie 1942”.

8 iulie 1943: Prin Decizia Ministerială nr. 920771, „se autoriză D-l. Ion M. Vişan să înfiinţeze pe lângă acea vamă (Vama-Bucureşti-Poşta) un birou de vămuiri” – cf. Ministerul Finanţelor, Direcţiunea Generalăa Vămilor, Serviciul Administrativ. „Actele cerute de art. 21 din Legea Vămilor au fost depuse acestei Direcţiuni Generale. Drept garanţie a epus suma de lei 35.000, restul sumei de lei 35.000 numerar sau efecte de Stat, calculat la cursul zilei, urmează a-l depune în 10 rate lunare, începând din luna Iulie a.c. – Ne veţi înainta din partea numitului o recipisă în sumă de lei 2000, reprezentând plata publicării Deciziei Ministeriale în Monitorul Oficial”.

20 februarie 1945 – 1 septembrie 1949: „declarant vamal” al Colectivului Declaranţilor Vamali din Sindicatul Salariaţilor din Transporturi, cf. Sindicatul Unit al Salariaţilor din Transporturi, adeverinţă nr. 0041 / 15 ianuarie 1950.

21 septembrie 1949 – 1 octombrie 1950: magazioner al Cooperativei „Şantierele Populare”, cf. Uniunea Cooperativelor Meşteşugăreşti „Lemn Mobila”, adeverinţă nr. 632 / 25 aprilie 1959.

2 octombrie 1950 – 12 ianuarie 1955: referent tehnic la „Industrialimport” (întreprindere de stat pentru comerţul exterior), cf. adeverinţă nr. 34 / 12 ianuarie 1955.

Publicat în Memoriile Domnului din Coloneşti şi-a Doamnei din Piteşti | 1 comentariu

Consemnare

Astăzi s-au împlinit 120 de ani de la naşterea, la Tulcea, în 1894, a Evdochiei Andreevna Pavlov, străbunica mea – de Sfânta Martiră Evdokia şi…. „Mărţişor”.

 

Publicat în Amintiri din Cutia cu Carton | Etichetat | 2 comentarii

Sub Arest

Cum v-am spus în capitolele anterioare, Ion a devenit funcţionar vamal la instaurarea regimului comunist în România, după revendicarea biroului său vamal de către Republica Populară Română.

Într-o noapte, toată familia Vişan a fost sculată din somn de nişte bubuituri în uşă. Când bunicii mei au deschis uşa, s-au trezit în faţa unor miliţieni. Casa lor a fost perchiziţionată, iar lui Ion i s-a pus că se face o anchetă iar el trebuie să vină imediat cu ei. Continuă lectura

Publicat în II. Ion Vişan-Miu | Lasă un comentariu

Republica Populară Română

Pe 30 decembrie 1947, regele Mihai a fost forţat să abdice şi a fost proclamată Republica Populară Română. Pe 30 decembrie 1947, secera şi ciocanul au pătat tricolorul României, iar bocancul sovietic a călcat pe pământ românesc.

Pe 30 decembrie 1947, cătuşele românilor nu au fost zdrobite, ci doar li s-a pus simbolul comunismului pe ele. Pe 30 decembrie 1947, România a coborât o treaptă, iar coloana care susţinea ţara a fost doborâtă. Monarhia, văzută de comunişti ca “putredul vechi stăvilar[1]”, căzuse. Continuă lectura

Publicat în II. Ion Vişan-Miu | Lasă un comentariu