Familia Inel

După Bombardamentul de pe 4 aprilie 1944, bunicii mei nu mai aveau nimic. Casa lor, împreună cu toate bunurile, fuseseră spulberate. Ion şi Eliza nu au putut salvamai nimic din dărăpănătura[1] ce fusese cândva locuinţa lor.

            Totuşi, bunicii mele îi mai rămăsese o haină foarte frumoasă de blană. Adunând lemne pentru a face un foc ca să se încălzească, Eliza a atras atenţia unei doamne din apropiere. Această cucoană[2] a fost surprinsă că o femeie cu o haină aşa frumoasă şi scumpă aduna lemne ca o sărmană[3].

Doamna a mers spre bunica mea şi a întrebat-o de ce face acest lucru. O femeie cu astfel de veşminte[4] ar fi trebuit să fie o persoană înstărită, care nu trebuie să adune un braţ de lemne pentru a se încălzi, nu-i aşa? Eliza i-a explicat cucoanei situaţia ei: cum a pierdut tot ce avea datorită bombardamentului. Continuând discuţia, Eliza a cunoscut-o astfel pe Tili Inel.

Tili s-a împrietenit cu bunica mea şi a ajutat-o să treacă peste greutăţi. Ea şi familia ei i-au aprovizionat pe Ion şi Eliza cu diverse provizii, dar nu le-au asigurat un anumit suport financiar. De fapt, cel mai mare ajutor acordat a fost la diferitele treburi pe care orice gospodină trebuie să le facă. Nu a durat mult până când bunicii mei s-au mutat într-o altă casă, pe strada Frédéric Chopin, mai modestă decât cea de pe strada Basarabiei, la care vor sta cu chirie.

Acum, să vă povestesc puţin despre familie Inel. Tili şi soţul ei, Iacob, erau germani. Ei aveau doi copii: o fată, Anne-Marie, şi un băiat, Dan. Iacob era taximetrist. Familia Inel stătea pe strada Wolfgang Amadeus Mozart, şi avea o grădină de zarzavaturi în apropierea acesteia.

Într-adevăr, ajutându-i pe bunicii mei, familia Inel a dat dovadă de multă bunătate, o calitate pe care nu o găseşti în orice om. Cum a spus marele poet german Johann Wolfgang von Goethe, “Bunătatea este lanţul de aur cu care societatea este legată”.

 


1 = construcţie dărăpănată, în ruină. Cuvântul a fost obţinut prin derivare, prin adăugarea la verbul“dărăpăna” sufixul “-ătură”.

2 = termen de politeţe pentru o femeie; doamnă. Cuvântul provine din neogrecul “kokkóna”.

3 = care nu dispune de mijloace de existenţă; sărac. Cuvântul provine din bulgarul “siromah”.

4 = nume generic pentru un obiect de îmbrăcăminte; haină. Cuvântul provine din latinul “vestimentum”.

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în I. Eliza Laslo. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s