A te fi născut datorită unor catastrofe

În conferinţa „Despre rănile nevindecate” [*], în care povesteşte despre suferinţele familiei sale, intelectualul Horia-Roman Patapievici afirmă că  „dacă nu ar fi existat al doilea război mondial şi, după război, impunerea comunismului peste întreaga Europă Centrală şi de Est, părinţii mei nu s-ar fi întîlnit niciodată”. Continuă concluzionând: (eu) sunt un produs neintenţionat al catastrofelor care au ruinat multe din ţările acelei părţi de lume”.

Dar situaţia marelui intelectual nu este câtuşi de puţin singulară: v-aţi gândit vreodată că şi părinţii, bunicii ori alţi înaintaşi ai Dumneavoastră se poate să se fi întâlnit numai ca urmare a unor evenimente istorice nefericite – dvs. fiind, astfel, un „produs neintenţionat” al acestor evenimente? 

În cazul meu particular, am identificat cel puţin două astfel de situaţii:

  • Datorită Revoluţiei Ruse din 1917, străbunicul meu, Vasile Covaliov, s-a refugiat din Basarabia în Regat – la Tulcea, unde a cunoscut-o pe Evdochia Pavlov (născută la Tulcea în 1894). Din căsătoria lor a rezultat bunica mea maternă, Maria Covaliov. 
  • Datorită cedării Cadrilaterului în septembrie 1940, bunicul meu matern, Mircea Mitroi, s-a refugiat împreună cu familia din Bazargic, stabilindu-se la nord (în Dobrogea), la Tulcea, unde a întâlnit-o pe Maria Covaliov. Din căsătoria lor a rezultat mama mea, Mirela Mitroi.
  • Tot printr-un eveniment nefericit (incendierea deliberată a casei lor din Piteşti), familia Laslo (consideraţi a fi maghiari – deşi doar tatăl, Ştefan Laslo, avea o asemenea origine) s-a mutat la Bucureşti, unde Eliza Laslo l-a cunoscut pe Ion Vişan-Miu. Din căsătoria lor a rezultat tatăl meu, Radu Vişan-Miu.

Din fericire, anumite întâlniri s-au produs şi ca urmare a unor contexte mai fericite:

  • Bunicul meu patern, Ion Vişan-Miu s-a mutat la Bucureşti (unde a cunoscut-o pe bunica mea paternă, Eliza Laslo) pentru studiile liceale (a urmat studii comerciale), lucrând apoi în sistemul vamal.
  • Mihaela Mitroi a ajuns la Bucureşti (unde l-a cunoscut pe tatăl meu, Radu Vişan-Miu) pentru studiile universitare.

Bineînţeles, evenimentele nefericite care au condus la întâlnirea vreunui părinte, bunic ori străbunic al Dumneavoastră nu trebuie judecate subiectiv (cu egoism), ci istoric corect. Totuşi, trebuie să recunoaştem o atitudine egoistă: în aceste situaţii, nu am vrea ca trecutul să poată fie schimbat, pentru că ar duce, în final, la inexistenţa personală. Ceea ce, în mod firesc, nu este pe placul nimănui. Din fericire, nu putem schimba trecutul, aşa că nu riscăm nimic judecând corect faptele istorice.  

Din asemenea situaţii putem conchide că „orice rău îşi conţine, în chiar desfăşurarea sa, dimensiunea benefică”.

________

Notă: [*] Conferinţa a fost inclusă în cartea „Discernământul modernizării. 7 conferinţe despre situaţia de fapt” (Humanitas, 2009). Am preluat citatul din interviul dat Moniei Strănilă de H.R.Patapievici pentru revista Punkt în 2012.

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Amintiri din Cutia cu Carton și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la A te fi născut datorită unor catastrofe

  1. Reblogged this on tudorvisanmiu and commented:

    O reflecţie a lui Horia-Roman Patapievici asupra propriei sale existenţe („sunt un produs neintenţionat al catastrofelor care au ruinat multe din ţările acelei părţi de lume”) m-a îndemnat să identific evenimentele istorice care au rezultat întâlnirea unor înaintaşi ai mei – datorită cărora, în final, am apărut eu. Astfel, eu sunt – indirect – cel puţin un „produs neintenţionat” al Revoluţiei Ruse din 1917 şi al cedării Dobrogei de Nord (1940). Asta nu înseamnă, totuşi, că nu trebuie să judec subiectiv şi egoist aceste evenimente. Din fericire, nu putem schimba trecutul, aşa că nu risc nimic judecând corect faptele istorice.

  2. Pingback: A te fi născut datorită unor catastrofe | Amintiri din Cutia de Carton

  3. Dan Ghenea zice:

    Raul in sine nu exista. E doar absenta temporara a binelui.

  4. Pingback: A te fi născut datorită unor catastrofe | Centrul de Genealogie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s