In Memoriam: Virginia Dima Antoaneta (n.10 iunie 1932 – d.12 ianuarie 2013)

Am dat astăzi peste un articol care m-a întristat (publicat la 23 ianuarie 2013), întrucât acesta anunţă „o mare pierdere de necompensat: […] incetarea din viata aceasta pamanteasca si trecerea in alta dimensiune, a distinsei profesoare si directoare Dima Virginia„, lucru întâmplat la 12 ianuarie 2013.

După cum am povestit pe acest blog, distinsa doamnă a fost colegă cu bunica mea la liceu – pe atunci se numea Virginia Biava, şi [nu am povestit aceasta] directoarea mamei mele (care a absolvit Liceul „Spiru C. Haret” în 1977).  

Virginia Dima

Articolul este foarte frumos, scris de o absolventă a acestui liceu. Textul, scris inclusiv dintr-o perspectivă spirituală, prezintă şi latura religioasă a doamnei profesoare, a cărei credinţă nu a fost ucisă de mârşavul regim comunist:

„Homo sapiens fiind o fiinta a contrastelor (lutul trecator, perisabil si scanteia divina, nemuritoare – spiritul – daruita de Creator pentru a-l reanima) nu-si poate manifesta plenar personalitatea trecatoarei sale vieti « ca bataia din aripi a unui flutur », daca nu si-o dedica (aceasta ar fi de fapt esenta vietii) si spiritului. Succesele profesionale si socio-culturale sunt importante dar trecatoare; ceea ce ramane scris in arhiva cereasca pentru totdeauna, a indumnezeirii, dupa cum spun parintii bisericii.

Si in aceasta privinta doamna directoare Virginia Dima a actionat atunci cand vremurile i-au permis-o, cu perseverenta si constiinciozitate. Apartinand cultului crestin catolic, a fost o credincioasa crestina practicanta, participand cu regularitate la messele duminicale si a celor in cinstirea marilor sarbatori, si-a intarit constant credinta sub diferite aspecte, ajutandu-si semenii, cand starea actuala de lucruri i-o permitea. (sublinierea mea)

Incercata in ultima parte a vietii cu o lunga si grea suferinta (aceasta conform parintilor bisericii in scopul unei mai mari indumnezeiri) si-a suportat cu demnitate calvarul rugandu-se neincetat si nepierzand niciun moment credinta in gratia divina. Dar cum orice inceput are si un sfarsit, sfarsitul vietii doamnei directoare s-a intamplat pe 12 ianuarie 2013.  [….]”

Mi-a părut rău că doamna Virginia Dima n-a mai stat printre noi.

Mi-ar fi plăcut să o întâlnesc.

Sulina_monografie
____________________________

Ultima scriere a doamnei Dima a fost o monografie a oraşului SULINA, oraşul ei natal, scrisă în colaborare (cu Constantin Bodar şi Eugenia Iacovici Lungu), publicată în două volume (Editura Ravex Coms SRL, Bucureşti, 2011, 495 p. – vol.1, 451 p. – vol.2).

Alte scrieri:
„Liceul ‘Spiru C. Haret’ Tulcea (1883 – 1983)” (1983, în colaborare cu Aurel Munteanu)
“Viaţa unei şcoli tulcene: Liceul de Fete ‘Principesa Ileana’ (1897 – 1948)” (1994, în colaborare cu Laetitia Leonte)

P.S.: O biografie a Virginiei Antoaneta Dima am schiţat în acest articol, la împlinirea a 80 de ani de la naşterea distinsei doamne.

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Din prezent și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la In Memoriam: Virginia Dima Antoaneta (n.10 iunie 1932 – d.12 ianuarie 2013)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s