Capitolul XXXII: “Dacă nu poţi….

…. te ajutăm. Dacă nu ştii, te învăţăm. Dacă nu vrei, te obligăm”. Pe această marotă funcţiona regimul comunist. Bunicul meu nu a fost membru al Partidului Comunist Român.. Dar, datorită acestei “obligativităţi tovărăşeşti”, Mircea nici nu le-a insuflat copiilor săi idei împotriva sistemului, nu a criticat politica ceauşistă ori sovietică şi nu a încercat să-i apropie de credinţa în Dumnezeu [1], i-a încurajat să participe la întrunurile şi manifestaţiile obligatorii (precum şedinţele locale, respectiv, paradele de la 23 august), iar, prin natura sa impunătoare, le-a definit un soi de subordonare.

            Mersul prin “sistem” a fost unul firesc: amândoi au absolvit Liceul “Spiru C. Haret” (1974/1977), Dudu a fost înrolat în armată la Buzău (1975), amândoi au terminat Facultatea de Geologie şi Geofizică la Universitatea Bucureşti (1978/1981), cu repartiţii în comune muntene. [De menţionat că, după plecarea Mirelei pentru studii la Bucureşti, în 1977, bunicii mei s-au mutat într-un apartament mai mic, dintr-un bloc de pe strada Păcii].

            Cu toate acestea, bunicul meu un a reuşit să le ascundă fiilor săi adevărata natură a regimului: comunismul, închinat unei singure persoane (dictatorul), insuflând pseudo-valori precum “loialitatea tovărăşească”, menţinând un sistem al terorii asupra populaţiei (“Securitatea”), învrăjbind românii între ei şi negând existenţa lui Dumnezeu, era o “ciumă” asupra ţării. Angajat în portul Constanţa, Dudu, mânat de “visul spre libertate” în occident, a plănuit mulţi ani evadarea din lagăr (împreună cu Gelu Popa, fiul verişoarei sale, Lidia, fiica lui Ispas), spre lumea democrată şi capitalistă….

_________________________________________________________________________________

1 = Statul român impunea ateismul ca “(a)religie de stat”, “rolul” Divinităţii fiind preluat de Partid şi, după 1974, de Preşedintele Republicii (Nicolae Ceauşescu, “ales” prin votul unanim al Marii Adunări Populare, la 28 martie 1974).

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea a III-a: Epoca ceaușistă și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s