Capitolul XXXI: Exploatarea Minieră Somova

5 aprilie 1967. Maria Covaliov s-a angajat alături de soţul ei la Exploatarea Minieră Somova, pe postul de “funcţionar contabil”. La aceea vreme, Mircea ocupa funcţia de “şef al serviciului contabil financiar” (1 martie 1967 – 1 ianuarie 1970) după ce, cu o lună înainte, fusese avansat de la poziţia de “şef al serviciului de aprovizionare” (1 octombrie 1965 – 1 martie 1967).

            Bunicul meu nu era un şef plăcut, în sensul în care cerea maximă seriozitate de la angajaţii săi. Nu a tratat-o pe soţia lui altfel decât ca pe o subordonată la serviciu, care trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile. Devenit şef al biroului (1 iulie 1973) până la pensionare (15 ianuarie 1977), nu s-a împlicat în creşterea în grad a Marianei Mitroi [*], în paralel cu creşterea salarială [**]. După pensionarea bunicului meu (1977), şeful biroului a devenit domnul Panciu, iar Mariana Mitroi funcţionarul contabil principal (şef al serviciului de contabilitate), .angajaţii de la biroul de contabilitate devenind mai relaxaţi în ceea ce privea unele favoruri (precum scutirea de o zi de lucru datorită unor probleme familiale – precum îmbolnăvirea unui copil, în cazul unei mame).

            Ţin să menţionez că amândoi bunicii mei aveau capacitatea de a aduna (sau scădea) repede, cu o viteză mai mare decât un calculator al acelor vremuri [***], făcând calcule de ordinul a sute de mii!

Exploatarea Minieră Somova, unde se extrăgea baritină [1], împreună cu celelalte exploatări (precum punctul de lucru Cerna), depindea de Exploatarea Minieră Mahmudia, unde se extrăgea calcar [2], fiind “centrul de colectare” a raporturilor financiare întocmite la fiecare “închidere de lună”. Toate sucursalele erau subordonate Întreprinderii Miniere Dobrogea, cu sediul la Constanţa, unde se afla directorul (iniţial, director a fost inginerul Petru Ciupercă, detaşat la Mahmmudia, căreia i-a urmat Ion Popescu, detaşat la Somova, tată a doi fii [****]). 

            Dintre colegii de serviciu, amintim, de la Somova, pe d-na Wagner, contabilă, soţia unui căpitan de vas, mama unei fete; d-l. Pera, tehnician; d-na Florescu, secretară, soţie de inginer-şef, mamă a doi copii (o fată şi un băiat), crescută la Somova, dar absolventă de liceu; Nina Nisiparu, secretară, soţie de inginer, mama unei fete; d-l Ciontea, inginer, şi  d-na Ciontea, secretară, părinţii a doi copii;   iar, de la Mahmudia, pe Veronica Almăjan, şef al serviciului de contabilitate; Rita Păunescu, secretară. [de remarcat că unele posturi de la biroul de contabilitate au fost ocupate pe baza unor relaţii (în special cu directorul Popescu) ori au fost acordate ca un favor personal (mai ales posturile de secretariat)].

            Bunica mea s-a pensionat la 1 septembrie 1988, după atingerea limitei de vârstă, pentru femei (57 de ani).

__________________________________________________________________________________

* Funcţionar contabil (5 aprilie 1967 – 1 ianuarie 1970). Funcţionar principal gradul 5 (1 ianuarie 1970 – 1 aprilie 1973); gradul 4 (1 aprilie 1973 – 15 iulie 1975). Funcţionar economic I, gradaţia 4 (15 iulie – 1 septembrie 1975), gradaţia 5, clasa 13 (1 martie 1976 – 1 august 1979). Funcţionat economic principal gradul 5 clasa 13 (1 august 1979 – 1 septembrie 1988).

** Salariu lunar: 880 lei (1967), 1280 lei (1970), 1380 lei (1973), 1440 lei (07.1975), 1730 lei (09.1975), 1785 lei (1976), 1565 lei (07.1977), 1820 lei (08.1977), 2000 lei (1979); 2100 lei (1983).

*** În anii ’60-‘80’, calculatoarele erau maşinării mari, grele şi încete, cărora le dura minute întregi pentru efectuarea unui calcul (Mariana Mitroi a intrat în posesia unei astfel de maşinării graţie d-l Ion Popescu, fiind învăţată să o folosească de către soţul ei, Mircea Mitroi, în afara serviciului, la reşedinţa proprie – n.n.).

**** Cei doi feciori Popescu au murit tineri, la scurt timp după terminarea facultăţii, datorită unei/unor boli. La nici un an după aceea, după 1988 (Maria Mitroi deja se pensionase), a murit şi el, datorită durerii pierderii fiilor săi.

1 = sulfat natural de bariu, cu formula chimică BaSO4. Face parte din clasa sulfaţilor anhidrii, fiind  folosit la fabricarea vopselurilor, producerea betonului greu, extragerea elementului bariu, producerea hârtiei fotografice. Cuvântul provine din francezul “barytine”.

2 = rocă sedimentară de culoare albă, cenuşie sau galbenă, cu formula chimică CaCO3 (carbonat de calciu). Calcarele sunt compuse în mare parte din două minerale, calcit şi aragonit, fiind folosite ca materie primă în industria de construcţii. Cuvântul provine din latinul “calcarius” şi francezul “calcaire”.

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea a III-a: Epoca ceaușistă și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s