Capitolul 27: Scrisoare către Preşedinte

1962, 9 august. Neputând fii susţinută de fraţii Mitroi pe toată durata sentinţei (încă 13 ani), Maria comite o acţiune riscantă: scrie o scrisoare către Preşedintele Consiliului de Stat, Gheorghe – Gheorghiu Dej, în care îi comunică situaţia ei [*]. Contrar sfatului Evdochiei, scrisoarea a fost scrisă şi depusă la poştă într-o joi, pentru a fi trimisă şi a ajunge la Bucureşti.

            În aceeaşi zi, Maria a mers împreună cu Dudu în satul Iulia, pentru a lua “de-ale gurii” [1] şi alte provizii. Mihaela a rămas împreună cu bunica ei. Ajunsă în sat ziua următoare, bunica mea nu a fost lăsată de Marin (de asemenea neîncântat de trimiterea scrisorii) să plece vineri, fiind obosită, aşa că a ajuns acasă sâmbătă.

            Baronel, căţeluşa [**] familiei, a întâmpinat-o bucuroasă. Când a intrat în casă alături de Dudu, bunica mea a primit de la mama ei o veste care a sperat-o foarte tare….. în zilele cât a fost plecată, a fost căutată de un trimis al preşedintelui. Scrisoarea era de vină? “Dacă te arestează şi pe tine?”, era teama Evdochiei. În orice moment, temerea lor putea să se adeverească.

            Baronel a lătrat, anunţând venirea cuiva. Când a deschis uşa, bunica mea s-a trezit în faţa unui salariat de la un birou de angajare, cunoscut ei, care nu venise să o aresteze pe bunica. Ba dimpotrivă, preşedintele însuşi dăduse ordin ca, în 24 de ore, Maria Mitroi să aibă de lucru! Bunica mea a fost dusă în biroul domnului Popic, director al Întreprinderii de Construcţii Hidrotehnice Constanţa, detaşat la Tulcea, şi, după un interviu sumar, a fost angajată  laborantă [1] la hidro-şantierul Tulcea, cu un salariu lunar de 734 lei.

__________________________________________________________________________________

* Reconstituirea scrisorii: “Tovarăşe preşedinte, sunt o femeie disperată. Nu găsesc de lucru nicăieri. Am o mamă paralizată şi doi copii. Soţul meu este arestat pentru o deturnare de fonduri, dar el este nevinovat. Mi s-a cerut să divorţez, dar îmi iubesc prea mult soţul ca să îl las la greu. Vă rog foarte mult să mă ajutaţi. Cu tot respectul, Maria Mitroi”

1 = expresie populară folosită drept sinonim pentru “mâncare”.

** Baronel, un bichon alb cu negru, primit de bunica mea de la două prietene (Domna şi Nataşa) în anii tinereţii, era, faptic, fetiţă,  însă Maria nu a ţinut cont de acest lucru şi a numit-o “Baron”, deşi ar fi trebuit s-o cheme “Baroana” ori “Baroniţa”.

2 = persoană cu pregătire medie, specializată în experienţe şi lucrări simple de laborator. Cuvântul provine din germanul “Laborant”.

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea a II-a: 6 Ani Grei și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s