Capitolul 25: Duşmanul Poporului

Anul 1958, primăvara. Maria Mitroi, însărcinată fiind cu fiica ei, este chemată ca martor la Tribunalul Popular, în procesul “Statul român împotriva lui Mircea Mitroi”. Procurorul [1] domină în faţa avocatului apărării, plătit din banii ei. În mai 1958, judecătorul a pronunţat sentinţa: “Mircea Mitroi este găsit vinovat de deturnare de fonduri, şi condamnat la 17 ani de muncă silnică la penitenciarul Poarta Albă [2]”, urmată de o lovitură de ciocan, moment lugubru [3].

            La 25 mai 1958, s-a născut Mihaela Mitroi [*]. La câteva zile după aceea, executanţii, în frunte cu un procuror, au venit în casa familiei Mitroi cu scopul declarat de a confisca bunurile din posesia “elementului duşmănos” Mircea Mitroi, dar în fapt intenţionau însuşirea personală a bunurilor Evdochiei Covaliov, la care nu aveau nici un drept. “Bandiţii” au luat tot ce puteau: masa, scaunele, patul, tablourile, cutia cu bijuterii, jumătate de îmbrăcăminte şi încălţăminte (au “lăsat-o” – în fapt, obligat-o – pe Maria să aleagă între câte două haine ori perechi de pantofi). Procesul verbal întocmit era un “simulacru” [4] [**].

            Maria Mitroi a rămas singură cu doi copii, o mamă paralizată, cu majoritatea bunurilor din casă confiscate, fără un venit stabil, şi, banii rămaşi, cheltuiţi pentru plătirea avocatului, în recursul din toamnă împotriva sentinţei. Căsătorită fiind cu un “duşman al poporului”, Maria nu putea să se angajeze nicăieri, fiindu-i cerut să divorţeze de soţ. S-a opus. Şi-a iubit prea mult soţul ca să-l lase singur, într-un moment atât de greu…..Dar cum putea să-şi lase copii să flămânzească? Care era soluţia? Ce să facă? Cine să-i vină în ajutor?……

_________________________________________________________________________________

1 = magistrat ataşat pe lângă o instanţă judecătorească, având rolul de acuzator într-un proces public. Cuvântul provine din francezul “procureur”.

2 = închisoare din comuna Poarta Albă, judeţul Constanţa, deschisă în anii 1950 de autorităţile comuniste. Deţinuţii din această închisoare trebuiau să muncească la Canalul Dunăre-Marea Neagră. O parte dintre cei 12.000 de deţinuţi închişi aici au murit datorită condiţiilor grele de muncă.

3 = care exprimă sau produce groază; înfiorător, macabru, sumbru, sinistru. Cuvântul provine din francezul “lugubre”, latinul “lugubris”.

* Numele pe care Mariana Mitroi l-a dorit să-l poarte fiica ei era “Mirela” însă, lăsând înregistrarea ei pe seama Mariei Negrea (la 29 mai 1958), aceasta a declarat-o “Mihaela Mitroiu” şi nu “Mirela Mitroi”. Familia Negrea, domiciliată pe strada Traian, au fost ajutaţi de Mircea Mitroi în privinţa casei lor şi, la rândul lor, au ajutat-o pe Mariana Mitroi în vremea arestării lui Mircea, aducând-o pe ea, mama şi copii ei la masă. Soţul, Nicolae “Nicu”, era şofer, el şi Maria având doi copii: Paul, absolvent al Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân”, şi Geta.

4 = lucru care dă o falsă impresie a realităţii. Cuvântul provine din francezul “simulacre”, latinul “simulacrum”.

** În momentul luării hainei de astrahan, amintire de la soţul ei şi în dispreţ pentru toate protestele şi rugăminţile ei anterioare, Evdochia l-a blestemat pe procuror “să nu moară de moarte bună, ci să se chinuie până-şi dă ultima suflare”. La câteva luni, a aflat de la doamna Golubov că “procurorul X” urma să se opereze într-un spital din Bucureşti, paralizând din tot corpul. Aflând acest lucru, Evdochia s-a rugat pentru el şi i-a aprins o lumânare. Acuzatorul public a murit la puţin timp după aceea.  

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Partea a II-a: 6 Ani Grei și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Capitolul 25: Duşmanul Poporului

  1. Alex(andra) zice:

    De ce Mircea si Maria Mitroi nu s-au stabilit in tineretea lor in capitala?
    Dudu a fost un elev constiincios?
    Maria Covaliov sau poate Mircea Mitroi stiau sa desenze bine sa intocmeasca grafice complicate?

  2. Pingback: Efervescentul politic (2) Micul Titu | tudorvisanmiu

  3. 1) Datorita familiilor lor, care locuiau in zona Dobrogei.
    2) Da. A luat premiul 1 mai multi ani, primind in dar….. „Ion”!
    3) Nu prea stiau sa deseneze, dar erau contabili de mana intai in ceea ce privea evidentele. Nu prea intocmeau grafici, acestea nefiind necesare „administratiei financiare” a fiecarei intreprinderi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s