Capitolul 14: La ceai şi prăjituri

În drumul ei de la Liceul “Principesa Ileana” spre casă, bunica mea îi făcea frecvent vizite mătuşii ei, Ana Vasiliev, care se mutase cu chirie foarte aproape de liceu, într-un apartament dintr-un bloc de pe strada Gloriei, după naţionalizarea casei de lângă primărie (1948). Maria era trimisă de mama ei pentru a verifica starea tanti Nuşei, ţinându-i companie măcar 10 minute, iar bunicii mele îi făcea plăcere, mai ales că mătuşa ei o servea cu ceai şi o prăjitură proaspăt scoasă din cuptor.

            Într-o zi, Maria a văzut în faţa blocului de pe strada Gloriei un detaşament de poliţie şi un echipaj de salvare. Temerea ei imediată a fost că ceva s-ar fi întâmplat cu mătuşa. Faptic, era vorba de o vecină a ei, o unguroaică bătrână……

            Bunica mea o vedea cu ocazia fiecărei vizite pe această persoană. Simpla ei prezenţă în Dobrogea era curioasă, din moment ce majoritatea ungurilor din România locuiau în Transilvania. Această femeie nu era căsătorită şi nici nu avea copii, în sensul adevărat al cuvântului: “copilul” ei era o pisică, pe care o iubea foarte mult.

Această pisică a făcut 4 – 5 pui. Stăpâna lor câteodată nu mânca ea pentru a le da de mâncare pisicuţelor ei, ea hrânindu-se cel mult din resturile mâncării lor. Ana i-a spus că acest lucru nu este normal, dar bătrâna nu a ascultat-o: până la urmă, bătrâna iubea pisicile ca pe copii ei, iar o mamă ar rămâne nemâncată ca să-şi hrănească copii.

Într-o noapte, unguroaicei I s-a făcut rău şi a zăcut câteva zile în pat. În timp ce nu se putea mişca, pisicile i-au mâncat carotida [1] şi apoi, orice altă parte a corpului neacoperită de haine. A fost descoperită de proprietara blocului moartă, mâncată de propriile animale.

De-atunci şi până astăzi, bunica mea vede pisicile ca pe animale egocentrice, a căror fascinaţie este redusă prin îngrijirea excesivă a propriului stomac.

_________________________________________________________________________________

1 = fiecare dintre cele două artere principale, ramuri ale aortei, situate de o parte şi de alta a gâtului, care transportă sângele de la inimă la cap. Cuvântul provine din francezul “carotide”.

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Partea a III-a: Tinereţea și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s