Jurnal

“Rău-la-gustul” ‘lichid alb’ 

În Tulcea erau mulţi lăptari, proprietari de oi, capre sau vaci (soţii Mimoza), care umblau prin oraş cu căruciorul încărcat de bidoane cu lapte, anunţându-şi produsul (“lapte! lapte, lapte!”). Foarte hrănitor prin calciu, laptele era displăcut de bunica mea. Pentru a o face să-l bea, părinţii turnau în “lichidul alb” (lapte) puţin din “băutura maronie – negricioasă” (cafea).

 “Fă-mi o păpuşă!” 

Evdochia avea îndemânarea de a împleti păpuşi. Descoperindu-i acest “talent”, bunica mea venea câteodată şi îi cerea: “Mami, fă-mi o păpuşă!”. Iar mama i-a făcut: o păpuşă, o păpuşă, o păpuşă, o păpuşă, şi-o păpuşă, iar odrasla ei venea mereu să-i mai ceară (pe cele trecute le dădea la prietene -> Evdochia îi zicea mereu Mărioariei că era “mână spartă”). Într-o zi, Vasile a atenţionat-o că nu-i frumos ce face. Şi-atunci, bunica mea s-a dus la mama ei şi i-a spus: “Mami…. îmi faci, te rog frumos, o păpuşică?”. Evdochia a râs şi s-a apucat de împletit.

Familia de evrei dincolo de ulicioară 

Mai încolo de ulicioara pe care se afla Biserica Baptistă “Betel”, locuia familia de evrei a lui Iancu fierarul, care-aveau două fete: Eliza şi Eva, croitoreasă „de lux”; şi-un băiat. Persecutaţi în anii ’30 de populaţia locală datorită originii evreieşti (“Liza” nu a putut termina liceul), s-au mutat în Israel în anul 1948 (a circulat zvonul cum că vasul lor s-ar fi scufundat).

 

Pasca de la evrei 

Cu ocazia Pesach-ului (Paştele evreiesc), era preparată o pască. Bunica mea a fost câteodată prezentă în bucătărie şi poate să vă spună vouă, cititorilor bănuitori, că nu conţine carne ori sânge de creştin!….. (bunica mea îşi invita şi prietenele să mănânce pască “de la evrei”, spre supărarea părinţilor lor; răspunsul mamei ei la plângerile primite era următorul: “Păcatul ăsta să-l avem noi, dacă nu altul!”).

 

“Vizita” Regelui şi Prinţului Moştenitor

În anii ’30, întorcându-se din oraşul Galaţi, Regele Carol al II-lea şi Prinţul Moştenitor, Mihai I, au trecut prin Tulcea. Trupele armate au făcut o coloană, iar populaţia s-a adunat în spatele lor. Fiind ofiţer în rezervă, Vasile a participat drept civil, dar i-a făcut fiicei sale un loc mai în faţă. Maria avea 4-5 ani, iar viitorul Rege era cu 10 ani mai mare. 

 

Emilia Căldăraru 

În acelaşi cartier, pe strada Vasile Lupu, locuia Emilia Căldăraru (n. 7 august 1931), fiică de militar (plutonier), dintr-o familie baptistă. Absolventă a Liceului “Spiru Haret” (1951) şi a Şcolii de Literatură şi Critică Literară din Bucureşti (1954). Poetă şi prozatoare, a debutat în revista “Pogorici” (1951) (cu povestirea “Stiopa, băiatul Deltei”). Autoare a 17 volume [1].

 

“Nu primeşti plăcintă” 

Bunica mea era supusă unor puţine, dar stricte reguli, de către mama ei. O interdicţie verbală era să nu zică “zău!” [*]. O prevedere fizică era să nu-şi scarpine pielea. Pedepsele erau în adaos (mustrări, trosniri) ori în lipsă (exemplu: după masă, străbunica mea a servit pe toată lumea cu plăcintă, dar pe fiica ei nu [făcuse unul din acele lucruri interzise, deşi i-a fost explicat de multe ori că acel lucru nu trebuie făcut]; seara, Evdochia i-a dat porţia, s-au împăcat, iar bunica mea s-a dezvăţat de prostul obicei – ca un fapt divers, menţionez că papa îi mai dăduse în secret o porţie cu câteva ore înainte).

 

Legănarea piciorului la masă 

Când stătea la masă, bunica mea avea obiceiul de a-şi legăna piciorul. De mai multe ori, “guvernanta” ei a avertizat-o că: “Dacă-şi leagănă piciorul, îi loveşte pe Dumnezeu şi îl leagănă pe cel rău”. Primind această atenţionare, Mărioara s-a dezvăţat [**].

Vişinul din curte 

Pentru a fugi de “trosneală”, Maria se urca într-un vişin înalt, foarte bătrân, de vreo 20 de metri, stând ascunsă pe o porţiune de ramuri solidă, largă, pe durata unei zile întregi sau chiar până dimineaţă, mama ei căutând-o desperată multe ore la rând. Trebuind să plece la şcoală, se dădea jos din pom, fiind prinsă de mama ei, care nu o lovea, îi spunea să se pregătească pentru şcoală şi îi spunea că “vom vorbi când te întoarci acasă”.  

“Bătaia este ruptă din rai” 

După mulţi ani de ceartă, în tinereţe, Maria o va întreba pe mama ei: “Mamă, dar tu de ce mă băteai tot timpul când făceam câte o prostie?”. “Mărioara, draga mea, o fată mi-a dat Dumnezeu şi-atât: vroiam să te învăţ să fii o doamnă, nu să te arate lumea cu degetul!”. După ani, bunica mea remarcă: “Răi sunt copii când sunt mici!”. Şi totuşi, de la bunica până la mine, “nuiaua cuvintelor” a fost mai educatoare decât cea din lemn…. [***].

 

Bine e la noi acasă

“Bine e la noi acasă! Nu e lume mai frumoasă Cum e cuibul părintesc Unde eu trăiesc şi cresc. Tata, mama şi bunici, Eu şi frăţiorii mici Toţi, aici, suntem uniţi, Bucurosi şi fericiţi! Casa mea şi-n somn o ştiu. Orice colţ pot să-l descriu.  Cand păşesc al casei prag, Tot ce văd în ea mi-e drag. Parcă dintr-un basm vrăjit, Toate-mi spun: Bine-ai venit!”.

 

__________________________________________________________________________

 1 = Rădea mesteacănul (1965), Ursuza (1969), Seara de Suflet (1971), Miracol regăsit (1974), Roua (1974), Puntea de aur. Opiniile unei mame (1974), La confluenţa sentimentelor (1975), Pionierie, ani de bucurie (1976), Lângă păsări, lângă vânt (1978), Semnul luminii (1980), Ringul de umbre (1982), Floarea grâului sub stele (1986), Tot ce văd şi tot ce-mi spune o poveste (1986), În fiecare zi o faptă bună (1988), Leagăn de flori (1988), Galaxia cu mure (1990), Miracol regăsit (1990).

* Motivul acestei interdicţii este că etimologia cuvântului “zău” este latinul “deus” (= “Dumnezeu”), iar sensul semantic este “jur de Dumnezeu”.  

** = Acest obicei “denotă o fire nervoasă” (dr. Răsvan C. Stoica) şi nu presupune neapărat un “duel” între bine şi rău. 

*** Proverbul “Bătaia este ruptă din rai” este o rezicere populară a unor versete biblice: “Cine cruţă nuiaua, urăşte pe fiul său, dar cine-l iubeşte, îl pedepseşte îndată” (Prov., 13:24), “Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el” (Prov., 22:15), “Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă-l vei lovi cu nuiaua nu va muri” (Prov., 23:13), “Nuiaua şi certarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale” (Prov., 29:15). Menţionez că “nuiaua cuvintelor” (“nuiaua certării”) poate fi suficientă (eficientă) şi nu este necesară în mod absolut “nuiaua din lemn”. 

Reclame

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Partea I: Copilăria și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnal

  1. Pingback: Să nu spui zău! Parol! (Jurământul zilnic) | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s