Capitolul 9: Joc de noroc (în lipsă)

Anii ’40. Casa familiei Covaliov. Ceartă inter-părintească. Vasile ia două inele şi un colier din cutia de bijuterii a familiei, pentru a le amaneta şi să joace banii cumpăraţi la poker. Bijuteriile ar fi avut să fie moşnite de bunica mea. ”Cât de iubeşte copilul ăsta acum, atât de mult o să te urască în viitor pentru ce faci!”, îi spunea străbunica mea.

            Jocuri de noroc. Consum de alcool. Clipă singulară de nefidelitate. Cum se putea ca un tată iubitor, un om mărinimos, un militar disciplinat, să se preteze la aşa ceva? Motiv psiholog: stresul. Sublocotenent în rezerva Armatei Române, străbunicul meu nu este chemat pe front, datorită originii ruse. Teama de a fi arestat, familia rămânându-i singură, declanşează un comportament incompatibil cu această grijă: “refugierea” în jocurile de noroc, cheltuind banii soţiei şi solda [1] lunară. Acumulare de datorii. Neînţelegere din partea Evdochiei, preferarea companiei tovarăşilor de jocuri lipsite de noroc. Imposibilitatea aducerii mamei sale la Tulcea (datorită plecării ilegale din R.D.M., în anul 1918). Acumularea de păcate, vină şi sentimente negative. “Le e mai bine fără mine” (gând fatal)…..

__________________________________________________________________________________

1 = sumă de bani plătită militarilor şi personalului civil din armată. Cuvântul provine din francezul “solde”

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Cartea C: Istoria lui Vasile a Mariei Covaliov, Partea I: Copilăria și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.