Capitolul 10: Livor mortis

Anul 1942, luna noiembrie. Casa familiei Covaliov. Seara. Maria doarme cu părinţii ei. Îl vede pe Vasile ridicându-se din pat. Nu dă importanţă acestui fapt. După puţin timp, se întoarce. 

            Dimineaţa. Maria se trezeşte. Aude un sunet anormal, venind din partea tatălui. “Mami, e ceva în neregulă cu papa”. Evdochia se trezeşte. Se aproprie de pat. Soţul ei, cu gâtul tăiat, plin de sânge. Apel urgent la spital. Transportare imediată în sala de urgenţe.

            Rememomare: visul alegoric al bunicii. Tatăl ei stând în curtea casei. Maiorul Fuhrmann, superiorul lui şi partener de jocuri, împreună cu un soldat, la câţiva metri. Maiorul: “Când am să spun ‘dă’, să ‘dai’”. După un timp, ordinul: “Dă!”. Lovitură cu parul, despicare în două (visul este povestit mamei şi interpretat ca de rău augur).

            La spital. Maiorul Fuhrmann o acuză pe Evdochia de crimă. “Un om atât de de corect, de vsel, nu poate să-şi ia viaţa!”. Vasile se foieşte. Nu putea vorbi. Cei doi se aproprie. Arată cu palma, în dreptul Evdochiei, apoi, cu arătătorul, spre sine. “Eu am făcut-o”, dă de înţeles. În aceea noapte, sub propriul acoperiş, în propriul pat, alături de propria familie, îşi tăiase beregata [1] cu briciul [2]!

            Bunica credea că era vorba de un accident (se bărbierise în pat şi-şi zgâriase gâtul cu lama). Este lăsată să-l vadă. Este alb ca varul şi rece ca gheaţa [*]. Bunica leşină. Tatăl ei, dragul ei papa, murise…..

_______________________________________________________________________________

1 = parte superioară a traheii, unde se află coardele vocale. Cuvântul provine din sârbul “berikat”.

2 = instrument de bărbierit, cu lamă de oţel şi cu mâner. Cuvântul provine din slavul “bricĩ”.

* = după moarte, apare fenomenul de livor mortis, de la 12 minute până la 3 ore după moarte, constând în decolorarea pielii şi răcirea corpului, datorate faptului că inima nu mai pompează sângele în corp. Strucutra provine din latină şi este alcătuit din cuvintele “livor” (din adjectivul “lividus” = “vânăt”), şi  “mortis” (= “moarte”).

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea I: Copilăria și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Capitolul 10: Livor mortis

  1. Pingback: Păcatul suprem | tudorvisanmiu

Comentariile sunt închise.