Capitolul i: Avramide

e strada Sfântul Nicolae (actuala str.Progresului), lângă catedrala ortodoxă “Sf.Nicolae”, era o casă care atrăgea privirile oricărui trecător, prin dimensiuni şi aspectul exterior luxos. Construită la sfârşitul secolului ce trecuse [1], casa, considerată cea mai frumoasă clădire din oraş (şi pentru decoraţiile interioare somptuoase), aparţinea industriaşului greco-albanez Alexei Avramide (n.1857), armator [2], unul dintre cei mai bogaţi oameni de afaceri ai Tulcei din acele vremuri (“prosper întreprinzător local, proprietar de mori, ateliere, fabrici şi terenuri”).

Ştiţi cum sunt copii: cu ochii pe “bogătanii” comunităţii. De fapt, toată comunitatea e cu ochii pe “bogătanii” ei! Iar Avramide era al luxului de bogat: avea o casă fastuoasă (pe a cărei stradă oamenii treceau şi doar ca să o vadă) şi deţinea multiple întreprinderi – pe malul lacului Ciuperca, o fabrică de cherestea şi o moară hidronomică (str.Isaacei,nr.196) [3]; mai spre oraş, o fabrică de fină, ulei (str.Isaccei,nr.176); (în regiunea Niculiţel-Isaccea): o podgorie (unde s-a construit o vilă). Căsătorit cu Elvira Şnaidt, “bătrânul Avramide” era tată a şase copii – 4 băieţi şi 2 fete. La moartea sa (1941), un număr mare de tulceni s-au adunat în jurul casei, pentru a-i vedea cortegiul funerar. Curioasă, şi bunica mea a fost prezentă, mătuşa ei, tanti Maşa, fiind prietenă cu Avramide. La împărţirea averii din 1926, afacerile au fost preluate de Adrian (fiul cel mare), iar casa a fost moştenită de Albert.

În timpul liceului, bunica mea a făcut în această clădire o vizită cu clasa şi diriginta (Virginia Grădinaru, profesoara de istorie). Momentul: un grup de fete se îndrepta spre casa Avramide. Nu le este permis să intre. D-na. Grădinaru vorbeşte cu cineva şi sunt primite imediat. Avramide, proprietarul casei*, îşi cere scuze pentru piedica întâlnită datorită neinformării paznicilor. Când văd interiorul, elevele sunt uimite: “Ce lux! Ce splendoare!”“Fetelor, nu puteţi pune mâna pe nimic, să nu stricaţi!”, le-a spus d-na. Grădinaru. “Ba nu, pot să pună mâna, să atingă, să pipăie, căci am încredere că nu vor strica nimic”, le-a spus stăpânul casei. Şi adevărat, aşa a fost.

După ‘44, casa Avramide a devenit sediul Comitetului Democratic Grec iar, după naţionalizare (‘48), a fost transformată în muzeu (‘49-50), numit “Delta Dunării”.  Alexandru Avramide a fost arestat la 10 martie 1952, iar în ultimele două camere din casă pe care le mai ocupa a început să funcţioneze Inspectoratul Şcolar (1952-53). Muzeul a continuat să se dezvolte, devenind astăzi un spaţiu superb, deschis publicului. Păcat că de o asemenea “bijuterie” se pot bucura oamenii numai după răpirea ei din mâinile familiei care l-a construit!

_________________________________________________________________________________

1 = Casa Avramide, monument de arhitectură, situată pe strada Sfântul Nicolae (actuala strada Progresului), a fost proiectată şi construită sub supravegherea a doi meşteri italieni (aduşi de Avramide la Tulcea în jurul anului 1890). Mobila a fost adusă în principal din Viena. Cu un aspect exterior luxos şi decoraţii interioare sumptuoase, având motive diverse (florale, geometrice, zoomorfe), casa Avramide era considerată cea mai frumoasă clădire din oraş.

Până la construirea casei, familia Avramide a locuit pe strada Basarabilor (nr. 51), până în 1895, apoi pe str. Mircea Vodă (nr.27).

2 = proprietarul unei nave, pe care o echipează pe cheltuiala sa. Cuvântul provine din francezul “armateur” şi italianul “armatore”.

3 = Situată între Dunăre, strada Isaccei şi malul sud-estic al lacului Ciuperca, Fabrica de Cherestea începe să funcţioneze din 1896, proprietarul initial fiind Atanasie Ivanof. În 1897, fabrica a fost cumpărată de Naum V. Sotiriu şi Alexe Avramide (fabrica „Sotiriu-Avramide”), care în 1908 a devinit unicul proprietar [“Schiţă privind evoluţia istorică a teritoriului actual al municipiului Tulcea”, Dr.V.H.Baumann, Tulcea Library/ Uniunea Elenă Română – Filiala Tulcea].  

Închisă temporar în perioada Primului Război Mondial (1914-1918), fabrica de cherestea a fost redeschisă  şi, în 1926, preluată de Adrian Avramide, care a investit în modernizarea, ei (între 1927-1928) pentru creşterea producţiei [îndeosebi pentru export]; el a mai instalat de asemenea o moară automată şi o presă pentru extras ulei. Pentru aceste investiţii a recurs la împrumuturi bancare, primind un credit de la Banca de Scont a României – pe care, întrucât criza economică i-a afectat afacerile, nu le-a putut plăti (a încetat să achite orice sumă începând din 1932) [din rezumat studiu „FROM A FAMILY’S CHRONICLE: ADRIAN AVRAMIDE (1894-1963)”, Daniel Flaut, Ligia Dima, publicat în Revista Română de Studii Eurasiatice, an VIII, nr. 1-2/2012, p. 49-68; studiu bazat pe documentele de la Arhiva Naţională – Direcţia Judeţeană Tulcea, şi surse orale] 

În fine, a reuşit să repornească afacerea şi, în 1946, s-a asociat cu Friedrich Kepler din Bucureşti (fabrica „Avramide-Kleper”). Fabrica a fost naţionalizată în 1948. 

SURSE: “Clădiri de patrimoniu din Tulcea reabilitate cu ajutorul Uniunii Europene”, Educaţie şi Cultură, Ziarul Lumina (7 noiembrie 2009); Ghidul “Tulcea… de ieri şi de azi”, Lidia Vişan (noiembrie 2009 – decembrie 2010), pag. 9 şi 14; articolul „Casa Avramide, scurt popas în trecutul oraşului Tulcea”, Andra Calenic, 5 aprilie 2013 (România pozitivă) 

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Partea a II-a: Dosarul Tulcei și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Capitolul i: Avramide

  1. nicolae zice:

    Articolul dvs. este ca o piatră nestemată care se adaugă bijuteriei de istorie a Tulcei, o piesă în complicatul puzzle al istoriei tulcene, dinc are lipsesc atât de multe date.

  2. Acestui capitol i-au fost aduse modificări semnificative la 10 august 2013: a fost o singură fabrică, nu două.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s