Capitolul XI: O fabrică, un pistol şi-o pereche de pantofi

După ce a trecut prin Ungaria eliberată de sub dominaţia naziştilor şi a cunoscut lipsa de cooperativitate a populaţiei locale (care răspundea la orice întrebare pusă de militari cu “nem beszélnek”) [1], Mircea Mitroi a ajuns în Cehia [2]. Misiunea era explicită şi explicată: eliberarea ţării, prin anihilarea fizică a ocupanţilor ei…. Doamne! Nici nu pot să-mi imaginez ce atrocităţi psihologice a trebuit să îndure bunicul meu în această campanie!

            Nevrând să vă dau prea multe detalii, o să vă spun totuşi că Mircea a condus un batalion în Munţii Tatra [3], unde s-au dat cele mai grele lupte. După eliberarea oraşului Zlín, soldaţii din subordinea sa vroiau să ia nişte pantofi din fabrica de încălţăminte Bata. Bunicul meu s-a opus, motivând că: “Noi suntem eliberatori, nu hoţi. Am venit aici să-i ajutăm, nu să-i prădăm.”, după care a scos pistolul şi a spus: “Dacă cineva ia o singură pereche de pantofi, îl omor cu mâna mea”. Bunicul meu a reuşit să salveze fabrica. Nu cred că este necesar să vă spun mai mult.

„Pantof Bata modern” (desen de Mihai Vişan-Miu)

În timpul unei alte eliberări, Mircea a fost rănit de o schijă [4] în piciorul stâng. “Cules” rapid de pe câmpul de bătălie (fie luat pe o targă, fie susţinut de camarazii săi), a fost internat într-un spital militar. Bunicul meu a supravieţuit conflictului, a fost lăsat la vatră, iar la sfârşitul conflictului pe continentul european, prin capitularea Germaniei (8 mai 1945), campania românilor pe frontul de vest – în timpul căreia au fost eliberate peste 900 de localităţi din ţară ori de aiurea – s-a încheiat. 

Al Doilea Război Mondial s-a terminat pe 2 septembrie 1945, dar pentru Mircea, rănile războiului au rămas….. Şi cu ce folos au murit (sau au fost răniţi material în luptă) 11.000 de români? În ochii U.R.S.S., România a constituit o pradă de război, iar în ochii aliaţilor apuseni, un stat duşman învins.

“Tifosul războiului” [5] luase sfârşit, dar un “cancer” [6] avea să vină asupra României şi celorlaltor state est – europene [7]. Ion Antonescu a fost executat pe 1 iunie 1946, într-o vale arsă de soare la penitenciarul Jilava, şi a murit nu în mocirla unei Românii Mari, ci în mizeria unei Românii mici …..

Şi, pentru a avea o părere mai întreagă asupra “nebuniei conflagraţiei”, nu este necesar să cităm declaraţiile ultra – naţionaliste a lui Hitler, ci numai afirmaţia privitoare la război pe care a afirmat-o chiar conducătorul fascist cu un rol în pornirea sa: “Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns” (Benito Mussolini).

________________________________________________________________________________

1 = “nu vorbesc” (limba maghiară).

2 = Deşi, în mod oficial, statul Cehoslovacia a existat din 1918 până pe 31 decembrie 1992 (când Republicile Cehă şi Slovacă s-au despărţit teritorial în mod paşnic, “Divorţul de Catifea”), în fapt, între 1939 şi 1945, nu a existat datorită diviziunii parţiale şi incorporării în cel de Al Treilea Reich.

3 = cel mai înalţi munţi din întreg lanţul carpatic, având 2655 de metri în Vârful Gerlachovský.

4 = parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. Cuvântul provine din polonezul “spiz”.

5 = referire la Antoine de Saint-Exupéry, aviator francez căzut pe frontul antifascist la 31 iulie 1944 (“Războiul nu este o aventură. Este o boală. Este ca tifosul”).

6 = referire la Petre Ţuţea, condamnat al regimului comunist (“Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu”).

7 = Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est.

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Partea a III-a: Al Doilea Râzboi Mondial și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Capitolul XI: O fabrică, un pistol şi-o pereche de pantofi

  1. Alex(andra) zice:

    Mircea Mitroi a fost curajos.

  2. Alex(andra) zice:

    Am o intrebare.Tu ai purtat o pereche de pantofi de la aceasta firma straina?

  3. Pingback: O fabrică, un pistol şi o pereche de pantofi | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s