Capitolul XI: O fabrică, un pistol şi-o pereche de pantofi

După ce a trecut prin Ungaria eliberată de sub dominaţia naziştilor şi a cunoscut lipsa de cooperativitate a populaţiei locale (care răspundea la orice întrebare pusă de militari cu “nem beszélnek”) [1], Mircea Mitroi a ajuns în Cehia [2]. Misiunea era explicită şi explicată: eliberarea ţării, prin anihilarea fizică a ocupanţilor ei…. Doamne! Nici nu pot să-mi imaginez ce atrocităţi psihologice a trebuit să îndure bunicul meu în această campanie!

            Nevrând să vă dau prea multe detalii, o să vă spun totuşi că Mircea a condus un batalion în Munţii Tatra [3], unde s-au dat cele mai grele lupte. După eliberarea oraşului Zlín, soldaţii din subordinea sa vroiau să ia nişte pantofi din fabrica de încălţăminte Bata. Bunicul meu s-a opus, motivând că: “Noi suntem eliberatori, nu hoţi. Am venit aici să-i ajutăm, nu să-i prădăm.”, după care a scos pistolul şi a spus: “Dacă cineva ia o singură pereche de pantofi, îl omor cu mâna mea”. Bunicul meu a reuşit să salveze fabrica. Nu cred că este necesar să vă spun mai mult.

„Pantof Bata modern” (desen de Mihai Vişan-Miu)

În timpul unei alte eliberări, Mircea a fost rănit de o schijă [4] în piciorul stâng. “Cules” rapid de pe câmpul de bătălie (fie luat pe o targă, fie susţinut de camarazii săi), a fost internat într-un spital militar. Bunicul meu a supravieţuit conflictului, a fost lăsat la vatră, iar la sfârşitul conflictului pe continentul european, prin capitularea Germaniei (8 mai 1945), campania românilor pe frontul de vest – în timpul căreia au fost eliberate peste 900 de localităţi din ţară ori de aiurea – s-a încheiat. 

Al Doilea Război Mondial s-a terminat pe 2 septembrie 1945, dar pentru Mircea, rănile războiului au rămas….. Şi cu ce folos au murit (sau au fost răniţi material în luptă) 11.000 de români? În ochii U.R.S.S., România a constituit o pradă de război, iar în ochii aliaţilor apuseni, un stat duşman învins.

“Tifosul războiului” [5] luase sfârşit, dar un “cancer” [6] avea să vină asupra României şi celorlaltor state est – europene [7]. Ion Antonescu a fost executat pe 1 iunie 1946, într-o vale arsă de soare la penitenciarul Jilava, şi a murit nu în mocirla unei Românii Mari, ci în mizeria unei Românii mici …..

Şi, pentru a avea o părere mai întreagă asupra “nebuniei conflagraţiei”, nu este necesar să cităm declaraţiile ultra – naţionaliste a lui Hitler, ci numai afirmaţia privitoare la război pe care a afirmat-o chiar conducătorul fascist cu un rol în pornirea sa: “Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns” (Benito Mussolini).

________________________________________________________________________________

1 = “nu vorbesc” (limba maghiară).

2 = Deşi, în mod oficial, statul Cehoslovacia a existat din 1918 până pe 31 decembrie 1992 (când Republicile Cehă şi Slovacă s-au despărţit teritorial în mod paşnic, “Divorţul de Catifea”), în fapt, între 1939 şi 1945, nu a existat datorită diviziunii parţiale şi incorporării în cel de Al Treilea Reich.

3 = cel mai înalţi munţi din întreg lanţul carpatic, având 2655 de metri în Vârful Gerlachovský.

4 = parte mică dintr-o bombă sau dintr-un proiectil, rezultată prin explozia acestora. Cuvântul provine din polonezul “spiz”.

5 = referire la Antoine de Saint-Exupéry, aviator francez căzut pe frontul antifascist la 31 iulie 1944 (“Războiul nu este o aventură. Este o boală. Este ca tifosul”).

6 = referire la Petre Ţuţea, condamnat al regimului comunist (“Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu”).

7 = Bulgaria, Ungaria, Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est.

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea a III-a: Al Doilea Râzboi Mondial și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Capitolul XI: O fabrică, un pistol şi-o pereche de pantofi

  1. Alex(andra) zice:

    Mircea Mitroi a fost curajos.

  2. Alex(andra) zice:

    Am o intrebare.Tu ai purtat o pereche de pantofi de la aceasta firma straina?

  3. Pingback: O fabrică, un pistol şi o pereche de pantofi | tudorvisanmiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s