Capitolul h: La Şcoala de Iuncări

Sărăcia materială nu presupune sărăcie întru fiinţă. Sărac fiind, străbunicul meu era un băiat “frumos, isteţ şi cu stofă de soldat”. Cel puţin, aşa l-a văzut un colonel din armata rusă, tată a unui băiat şi patriarhul unei ‘familii militare’ din Chişinău (la care, în treacăt fie spus, stră-străbunica mea, Maria Covaliov, era slujnică).

Şi-atunci, văzând că mama lui Vasile nu are posibilitatea de a-l trimite la şcoală, i-a făcut o propunere grea pentru sufletul ei de mamă: să-l “adopte” pe Vasile, în sensul în care acesta s-ar fi mutat în casa lor de la Chişinău (despărţit de un drum lung de 227 kilometri faţă de de Ismail!), i-ar fi fost asigurate studiile şi ar fi plecat la şcoala de iuncări, pentru a deveni ofiţer. Neavând ceva mai bun să-i ofere fiului ei, mama a acceptat, însă a refuzat totuşi să se mute şi ea în casa colonelui: “Nu mă pot despărţi de casa soţului meu”, spuse.

După absolvirea şcolii primare din Chişinău (1905 – 1909), Vasile şi-a început studiile la şcoala de cadeţi [1] împreună cu fiul colonelului care l-a adoptat (1909 -1916), la Chişinău, după care la şcoala de iuncări [2] de la Odesa (despărţit de un drum lung de 248 de kilometri faţă de Ismail şi, “pe calea aerului”, de 192 kilometri!), pentru a deveni ofiţer în Armata Imperială Rusă [3]. “Fiul meu va deveni ofiţer”, s-o fi gândit Maria, cu multă, multă mirare, cumulată de neîncrederea unei femei simple.

Anul 1917. Toamna. O atmosferă tensionată în imperiu. La conducere este guvernul socialist Kerenski. Într-o zi, colonelul de la Chişinău primeşte un apel telefonic prin ‘invenţia lui Bell’: “Camarade colonel….. veniţi repede să vă luaţi copii de la şcoala de iuncări, pentru că aici (la Odesa) au loc masacre!”. Bolşevicii începuseră să împuşte iuncării. 

Deghizat pentru a nu fi recunoscut, colonelul a ajuns până ziua următoare la Odesa, şi-a luat fii şi a plecat cât de repede a putut. “Vedeţi acolo?”, îi întreabă colonelul, arâtând spre apă marină. Se văd trupurile neînsufleţite ale colegilor lor, tineri. “Asta fac bolşevicii …….”. 

Întors în gubernia Basarabia, Vasile nu a mai fost lăsat de colonel la Chişinău, probabil de teamă că ar putea fi acuzat de contribuiea la instruirea ofiţelor cu “gândire albă”. Vasile a terminat liceul militar la Ismail. La scurt timp, bolşevicii înălţau secerea şi ciocanul, mai intens dincolo de Nistru. 

O vorbă a ţarul Petru Romanov (“Am cucerit un imperiu, dar n-am fost în stare să mă cuceresc pe mine însumi!”) s-ar aplică şi pentru Lenin, numai că pe invers: “Trupul l-a cucerit pe el (după trei atacuri cerebrale, a murit în 1924) iar imperiul i-a fost cucerit de adversarii săi (Iosif Stalin, la a cărui ascensiune s-a opus, a condus U.R.S.S. de la moartea lui Lenin până la propria moarte, în 1952)”.

_________________________________________________________________

1 = şcoli fondate în Imperiul Rus în 1732, care pregăteau fii de nobili sau de ofiţeri pentru cariera armelor. Un absolvent al acestei şcoli devenea iuncăr şi era foarte probabil să facă o carieră militară. Termenul de educaţie al acestei şcoli era de şapte ani. (cuvântul “cadet” provine din rusescul “kadet”).

2 = şcoli introduse în Rusia în anul 1864, care pregăteau militarii de un rang mai mic să devină ofiţeri. Erau de obicei localizate lângă sediul districtului din regiune. Astfel de şcoli erau la Sankt Petersburg, Vilna, Tiflis, Odessa, Kazan, Chuguyev şi Irkutsk. Termenul de educaţie al acestei şcoli era de trei ani. (cuvântul “iuncăr” provine din germanul “Junker”, rusescul “ĩunker”)

3 = armata Imperiului Rus de la crearea acestuia în 1721 de către ţarul Petru cel Mare până la Revoluţia bolşevică din 1917. Ea a fost formată după modelul german, numai că – încă de la înfiinţare – a introdus un nou aspect: ofiţerii nu trebuiau să fie neapărat nobili.

Despre Tudor Vişan-Miu

Sunt un tanar cu preocupari intelectuale. Principalele mele domenii de interes: istoria, genealogia, memorialistica, literatura, lingvistica, economia, politica, filosofia, teologia. Legat de aceste domenii: cred ca istoria este o forma de a invata despre oameni, ca fiecare persoană are origini familiale ce merita aflate si ca "o viata capata mai mult sens atunci cand este scrisa". Iubesc cartile. Cred ca a scrie corect in propria limba este o dovada de patriotism (nu am putut-o face in acest profil deoarece Gravatarul nu accepta diacritice - n.m.). Am o viziune social-economica "de dreapta". Cred ca "treburile publice" sunt o chestiune de interes general, dincolo de "partea scandaloasa" ce prea adesea însoteste administrarea lor. In privinta formei de guvernamant a Romaniei, sunt sustinatorul unei monarhii constitutionale. Consider democratia si capitalismul cele mai bune sisteme inventate pana acum de catre om. Filosofic, ader la modernitatea clasica. Religios, sunt un crestin fundamentalist si conservator. ”Primeste deci darul meu, care ti-a fost adus, fiindca Dumnezeu m-a umplut de bunatati si am de toate” (Geneza, 33:11)
Acest articol a fost publicat în Cartea C: Istoria lui Vasile a Mariei Covaliov și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s