Capitolul I: Cei Patru Fraţi

 Cum a început bunicului meu să-şi povestească viaţa, aşa voi începe şi eu acest capitol: “Povestea vieţii mele?”, a întrebat Mircea, întorcându-se în urmă cu 94 de ani. “Cum să încep?”.

Bunicul meu s-a născut în anul 1916, la mijlocul Primului Război Mondial [1], în luna decembrie, în ziua 29, într-o vineri. “Unde?”, a intuit acesta care vă va fi următoare întrebare. Cred că deja sunteţi cu gândul la România. Dar unde în România? În Muntenia, judeţul Teleorman, comuna Ologi [2], satul Secara [3]. 

Evident, după naştere, Mircea a început să privească în jurul său. Nu cred că este necesar să vă spun că prima persoană pe care a cunoscut-o era mama sa, Alexandra, zică-i-se “Lixandra”. Tatăl său era Radu. Ar putea fi doar o coincidenţă faptul că tatăl bunicului meu împarte acelaşi nume cu propriul meu tată, Radu Vişan.

După un timp, Mircea a conştientizat că are şi alţi membrii de familie: trei fraţi mai mari decât el, pe care i-a iubit şi care l-au iubit foarte mult.

Mai târziu, Mircea a început să observe frumoasa casă a familiei sale din satul Secara. Aceasta avea mai multe camere, şi un pritvor amenajat care arăta o privelişte frumoasă în curtea casei. “Ce să spun?” Curtea era foarte bogată, şi avea mulţi pomi fructiferi – meri, peri, zarzări, corcoduşi mari şi mici, şi alte soiuri de pomi pe care nu ar mai avea rost să-i menţionez.

Dar să nu pierdem firul povestirii. Cum vă spuneam, sau doream să vă spun, după ce a mai crescut, fraţii lui Mircea au început să-l strige în felul următor: “Hai, băiatule! Hai, Mircica! Vino la noi, să ne jucăm împreună!”. Odată cu trecerea timpului, Mircea a învăţat să îşi strige şi el fraţii pe nume ….

Cel mai mare dintre ei era Ispas, căruia i se spunea “Spăsică”, fiind “un băiat cuminte şi ascultător”. Al doilea frate era Marin, căruia mama îi spunea “Minică”, dar ceilalţi îi spuneau pe nume. Al treilea frate era Ion, căruia i se spunea “Ionel”.

Câte poveşti ar putea bunicul meu să-mi spună despre ei! Dar să lăsăm poveşti şi pentru celelalte capitole. Hai să încheiem acest capitol în stilul bunicului: “Şi aşa am crescut împreună cu frăţiorii mei cei dragi”.

 

_______________________

1 = 28 iulie 1914 – 11 noiembrie 1918

2= Dinainte de august 1968, Comuna Crângu se numea “Ologi”, nume provenind de la sătenii cărora turcii le-au tăiat picioarele, zădărnicindu-le încercarea de a ajunge la cetatea Turris.

3= Acum 200 – 250 de ani, satul Secara se numea “Broasca”, această aşezare fiind construită într-o zonă mlăştinoasă abundentă în broaşte, o epidemie de holeră determinând strămutarea bordeelor în apropierea unui deal în care s-a dezvoltat actualul sat, noua denumire venind de la moşierul Secăreanu, filantrop.

Despre Tudor Vişan-Miu

Homo sum, humani nihil a me alienum puto.
Acest articol a fost publicat în Partea I: Copilăria și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Capitolul I: Cei Patru Fraţi

  1. Alex(andra) zice:

    Din ce limba provine „Lixandra” si ce semnificatie etimologica are?

  2. Alex(andra) zice:

    „Teodor (“theos” = “Dumnezeu” + “doron” = “dar” -> “cel care ii da daruri lui Dumnezeu”)”->Darul de la Dumnezeu! 😀

  3. Alex(andra) zice:

    Am o intrebare.De ce lui Ispas ii placea sa-si delecteze maseluta cu bauturi alcoolice?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s